Pe terasă, 
te învârți, mai luminoasă decât raza de soare. 

O! Mi-aș dori să fiu floarea pe care o îngrijești acum; 
îți pun piedică în șagă, 
atent să-mi cazi în brațele dornice de tine. 

Cât de ușoară ești - ca un fulg, 
dar inima ta nu aș vrea să fie popasul temporar al fulgului, 
ca să nu-i insufle fiori de gheață. 

Bulgăre de zăpadă dacă ai fi și mi-ai sta în mână, 
desigur, te-aș topi și, în fața mea, 
aș avea acea zeiță mult așteptată, 
răsărită din dezgheț...