E aproape de mine un zeu care-mi spune că fluviul de frunze aduce suspine. -Mă spăl în lacrimi - nu-i nimic, față de alții dormind în morminte - ce nu mai apucă a se încrunta, de la necazul vuind în lume. Și în rădăcini, de-ar fi, eu găsesc sprijin și îmi înalț sufletul, înspre soarele verii următoare, când tu, zeu clevetitor, în templu vei fi, sugrumat de paloare, doar o zugrăveală, pupată, veșnic, de babe.