24 ianuarie, 2021

Pentru prima dată, în acest an, când am stat la soare și chiar m-am încălzit, simțind nevoia de umbră. Pe jos, mișunau gongi: cum își vor fi ținut respirația sub zăpadă? Somnul a fost salvarea lor?

Somnul m-a cuprins și pe mine. Am dormit destul de mult și ieri și astăzi.

Am citit Scrisori către Vasile Alecsandri de Ion Ghica, pentru a nu știu câta oară. M-au interesat Scrisorile despre Grigore Alexandrescu și despre Tudor Vladimirescu (o adevărată lecție de istorie).

Am terminat cronica la un volum și am și expediat-o revistei care mi-a pretins-o. Fl. F. (cu privire la mesajul cronicii mele):

Mi-am adus aminte și eu. Aveam la țară o bucătărie de vară, căreia îi spuneam „cunie”. Acolo, mâncam și petreceam toată ziua. Cunia avea două camere. Adusesem și un pat.

M-a sunat și Liviu J. Precum bănuiam, era la plimbare cu bicicleta. Îmi spune:

Am fost la două cimitire, la Ungureni și la Sineasca. Am trecut pe la mormintele mai multor cunoștințe, inclusiv la Costică Ștefănescu (căpitanul Craiovei Maxima). Undeva, în pământ, este săpat un fel de lăcaș, prevăzut cu un capac de sticlă. Acolo, am aprins candela și am lăsat-o să ardă în liniște. Am dat cu mătura și am făcut fotografii la mormântul lui Aman.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *