Câte limite desființează?

Mereu, avem un gând pe care-l ascultăm, de când ne trezim, până la somn. Chiar și în somn, când visăm, acesta ne însoțește. Cu acest gând vorbitor, care nu tace niciodată și ne ghidează faptele și pasul, ajungem și în lumea de apoi, fiindcă îl socotesc nemuritor – nu înțelege că poate, vreodată, să înceteze.

Pentru fiecare dintre noi, va veni ziua în care vom închide ochii pentru totdeauna și vom ieși de pe scena lumii. Când reflectez la un astfel de moment, gândul cu mine însumi, esența propriului creier, își refuză dispariția și văd, în felul în care mă impulsionează, dovada eternității lui. Fără noi întregi, vocea interioară se va duce, intactă, acolo unde-i va fi locul, în fața lui Dumnezeu sau a oricui va fi autorizat să o ia la întrebări. Am o nedumerire: În tăvălug, vocea aceasta – care și acum îmi dictează rândurile de față – cât va mai lua cu ea din sfera noastră emoțională și câte află, în drumul prin ceruri? Câte limite desființează?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.