Înainte de viciul întâlnirii
Împrejurarea, prin calitatea elementelor ei
de a minimaliza,
deși se definea
și prin detalii cu abilități de amplificare,
influența mângâierile mele,
pervertind scopurile originare.
Inocența întâlnirilor reprimă plictisul,
dar o absoarbe mediul,
prin acele componente care o reduc
până la epuizarea darurilor
pe care fiecare dintre acestea le are.
Glasul păsărilor seduce până la margine.
Călător
Din voința deplasării continui,
marinarii aflau un sprijin
în ideea regăsirii amurgului patriarhal.
Din pânze, avântul s-a abătut în pescăruși întâmplători.
La cea mai mică încetinire a vântului, băteau din aripi,
de spaima stagnării țipau,
iar când vântul sufla determinat,
își retrăgeau aripile din exercițiu, în somn.
Acum îmi aduc aminte
că în zori îmi șopteai despre o mare prietenie.
Ai certificat intenții comune de bine, cu vorbe trase de păr.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”