Confesiuni de la tribună (I)

Cum așa, a spus Torquatus,
aș vrea sã știu ce nu accepți.
„În primul rând, am replicat,
dacã, prin orice artificiu retoric,
nota de risc negativ,
ce stã în baza de date,
ar deprinde amplitudine,
partitura semnificantã
s-ar deteriora în efortul oratorului de a o corija.

De ce într-un discurs de valoare desuetã,
sã se revigoreze vreo componentã,
prin feed-back artificial?

Cei care pretind moderație în preocupare,
de teama renașterii sinelui din pasiune,
n-au voințã de atitudine contrarã.

Într-un simpozion,
din impresia propriei confruntãri
cu vii dedublãri mascate,
ne vom relaxa abil în spațiul condiției de spectator.

Limitându-mã
la sinele în parcurgeri de obstacol zadarnic,
pe mine ar crește mai multe rânduri de piei.
Cei care trag de mine sã afle adevãrul,
vor rãmâne, ulterior, cu senzația suprafeței”.