Privit din interior, Dedal, primul artist al omenirii, era senin, pe deplin optimist. Grija pentru artă plutea în sine, îți era mai mare dragul să-i explorezi sufletul. Tu însuți te-ai fi simțit artist desăvârșit. (Va urma)
Arhive zilnice: martie 19, 2023
Dedal (privit din exterior)
Privit din exterior, Dedal părea a se fi sfârșit cu statuia la care șlefuia, de zor; scântei răsăreau dintre mâinile iscusite, înfățișând, în aer, o cometă, care aștepta a i se fixa motoare și în cosmos să zboare. Pe urmele ei, ar mai fi tulit-o lupii, urlând în apropiere, într-un codru, străbătut de fecioare. Singurătatea artiștilor anteriori l-a vestit pe Dedal. Principalul scop al labirintului a fost să concentreze depresiile, apărute, ca un balon, din solitudine. Dedal s-a izolat în propria-i muncă. Nu se mai putea salva, decât prin zbor.
Jurnalul lui Diogene. Ziua a patra
Mi-am pus pătura în cap. Nu mai vreau să văd lăcomia oamenilor, însă, paradoxal, în minte, toate mi s-au desfăcut, pe larg: mesenii, pe care i-am întrezărit din drum, înfulecă, în amintirea mea despre ei, mai mult, decât în realitate. Nu le mai vizualizez chipurile, în mod complet, ci doar niște guri mă surprind, care înghit, repejor, tot ce prind, de pe masă. Castroanele de varză dispar, hălci de carne, ca niște vitrine, hulpavii le ridică în mâini și le toacă mărunt, cu dantura lor, oarecum stricată. Pântecul li se umflă sub veșminte, un pic de-i împingi pe convivi, o vor lua la vale, ca niște mingi. Puțină abținere i-ar fi oprit de la a se da de-a dura, în disprețul lumii cumsecade.