În cãutarea mângâierii târzii


Prin răsfrângere și clare amăgiri de teapă mobilă,
mã situam în ochii ei,
ca sã plec de aici, neștiut, cu vedere nouã asupra lumii.
Privirea ei, cu valize pe unde,
îmi restituia aurul vesel al planurilor desuete.

Aluziile noi la Moliere
nu mai aveau cauze adevãrate,
Bolnavul închipuit se juca dupã insinuãrile cu neantul.

În mediu, s-a întipãrit imaginea unor detalii de recuzitã.
Fugeam de noi înșine și ne regãseam, dupã un timp scurt,
în haine și în suplicii strãine.
Am vrut sã te mângâi, când agonizai, dar m-am ars.
Aveai în mânã un sfeșnic, luat din aerul sfârșitului personal.