Privit din exterior, 
Dedal părea a se fi sfârșit 
cu statuia la care șlefuia, de zor;
scântei răsăreau dintre mâinile iscusite, 
înfățișând, în aer, 
o cometă, care aștepta 
a i se fixa motoare și în cosmos 
să zboare. Pe urmele ei, 
ar mai fi tulit-o lupii,
urlând în apropiere, 
într-un codru, străbătut de fecioare. 

Singurătatea artiștilor anteriori 
l-a vestit pe Dedal. Principalul scop 
al labirintului a fost să concentreze 
depresiile, apărute, ca un balon,  
din solitudine. 

Dedal s-a izolat în propria-i muncă. 
Nu se mai putea salva, decât prin zbor.