În mâna lui Venus, acum, 
planeta noastră-i o paletă
și, peste abis, ca peste fileu, 
ea trimite mingi de sunete, 
în terenul advers.
Marte mânuiește o planetă vie, 
cu ființe plăpânde, 
crescute ca florile, 
sub amprenta altui idol, 
care-l va da la o parte, cândva, 
pe acest jucător (sângeros).

Despre aceste lucruri cosmice, 
nu știe tânărul care, tolănit 
lângă izvoare, la soarele imobil,  
așteaptă, cu dorul în suflet, 
pe fata cea dragă - 
dinspre sat, iat-o! ca Ana din baladă aleargă,
fără a ține cont că ei însăși din piept i-au pierit 
atâtea clipe din viață, 
câte i-au trebuit să îmbrace ia nouă  
și să bea apă din cofă.  
Focul o usucă și pe fată, pe dinăuntru. 
Hidratarea o va ține în formă,
la câte din gură flăcăul îi va cânta
și din brațe își va revărsa, înspre ea, 
căldura iubirii
sincere. 
(Va urma)