M-am trezit cu o ușoară durere de ureche, din cauză că am făcut aseară scufundări, în bătaia curenților de mare.

Am luat micul-dejun la ora 9,00, după care am mers la plajă, alegându-mi un șezlong, cât mai aproape de mare, primul șir.

Am mers în apă, peste cincizeci de metri, iar apa, tot mică, nu trece de genunchi. Sub apă, se văd striații de nisip fin, peste care înoată puzderii de pești, ca avioanele peste munți.

Mă întind în apă. Senzația de rece nu există.

După ce mă uit la un vas de croazieră cum intră în port, revin la mal. Simt nevoia să stau întins la soare. Alături, două tinere citesc. Îmi iau și eu telefonul, pentru a lectura diverse informații din panoplia mundană.

Un bătrân străbate țărmul cu o bicicletă, pe care a montat două cutii cu înghețată; pe ghidon, tronează cornetele, configurând o piramidă firavă. Destul de vocal, bătrânul nu convinge pe nimeni să cumpere, poate din cauza unui prosop galben și nu tocmai curat, revărsat peste coarnele bicicletei. Trebuie să beneficieze, totuși, de permisiunea cuiva, pentru a face negoț și probabil este verificat – acest gând nici măcar pe mine nu mă împinge să comand înghețată (care din vorbele strigate pare a fi tradițională).

(Va urma)