Cântul al II-lea

Hades are un cuprins de suflete 
sub palmă, 
sub titlul Pieriți în războiul troian.
Ideea zilelor, care au rămas netrăite,
agită mult sufletele de sub capac, 
care își caută corpul primar. 
Pe câmpuri, 
mari câini și hultani destramă,
din cauza foamei lacome, 
leșurile.   

Zeii sunt derutați... În grabă, 
ei scot aceste suflete de foști soldați,
de sub palma lui Hades, când nu-i atent să vămuiască multe, 
și le cară în spate, în tumultul infernal de pe câmpul de bătălie.
Se mai întâmplă ca firea de zeu să aibă decădere
și, pentru a se ridica, să caute sprijin în mediul apropiat.
Pumnii aceștia, ieșiți de sub capac, în soarele părelnic, 
se entuziasmează și cred că pentru ei e pregătită 
rumoarea din Olimp. 

Fiindcă au lăsat ca unii oșteni să fie uciși
înainte de vreme,  
zeii le duc sufletele în spate - peste tot pe unde ei se înalță în zbor, 
cu trebi de aranjat planeta. 
Astfel, și în Olimp, au ajuns defecte umane, ca neatenția 
de a fi lovit cu sabia în spate
(și nu avântul din clipa ultimă,  
care nu s-a dus în moarte 
și a stăruit drept model cobeligeranților) 
și războiul scârțâia. Acțiunile deveniseră ațe 
în mâinile dibace ale lui Zeus, care el însuși părea 
o babă lucrătoare la macate, iarna. În arcuri, 
astfel de sfori stau încordate, ale supremului păpușar. 
Săgeata este în declin din starea așteptării. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *