-1929? se aude glasul mirat al femeii, care cerceta actul din fața ei, înmânat de atletul stradal de adineauri (total ridicol această tentativă de țăran! Voia cu orice preț să ajungă anterior mie – mă văzuse, al naibii! cu plicurile și s-a gândit el, în capu-i chel de sub șapcă, să mi-o ia înainte. Unde se va fi grăbit în halul acesta? La vârsta lui, era pensionar, deși cunosc foști colegi de școală de-ai mei care au ieșit deja la pensie, de la vreo 47 de ani. Halal stat!).

-Da, îi răspunde acest bărbat vânjos, cu o mână cât lopata de lată – o așezase pe marginea ghișeului. Tata are 95 de ani, dar el sapă toată grădina.

-Nu am mai văzut, în ultima vreme, niciun act (la cartea de identitate se referea) cu anul 1929! confirmă femeia, care, între timp, se ridicase de pe scaun, îndreptându-se spre nu știu ce… Aveți împuternicire? i se adresează concurentului de la Survivor.

De unde să dețină? Omul avea o singură preocupare: să dea iama în poștă!

-Atunci, completați aici – îl îndeamnă funcționara la ilegalitate: Să știți că mai durează la dânsul! are grijă să-mi pună și mie în vedere.

Al naibii om! Nici când a înțeles că mă grăbesc nu s-a dat la o parte, pentru a-și completa foaia și să mă fi lăsat înaintea lui, că la mine poate ar fi durat mai puțin. Doar alergase cu capul sub el pe stradă, cum să fie gentil? Știe el asta?

Am părăsit poșta. Pe stradă, în loc să mă fi gândit la ceva plăcut, încercam să devin un creștin bun: lasă-l, mă! îmi ziceam, că nu e de vină el, ci planificarea muncii la acest birou: Poșta română strică! Din patru ghișee, numai unul e pentru serviciile cu noi, clienții?

Pe de altă parte, mi se lipise de gând poza stranie a funcționarei: pantaloni cu figuri geometrice, păr roșcat și ușor înfoiat, precum și o față aproape acră, de Aglae Tulea.