O, muză, povestește despre cei doi îndrăgostiți
Ce noaptea s-au foit, în îmbrățișarea lor tandră,
Când ea simți că brațele lui nu-i oferă cămin.
Oare gândea că strângerea nu e de-ajuns ori numele
Șoptite cândva îi făceau loc îngust?

„Nu, dragul meu, doar voiam să-ți amintesc,
Că aici sunt, mereu alături de tine.”

„Ce faci acum, iubito?” întrebă eroul,
„Prin curte mă zbucium, ori mai bine zis, pe lângă,
Acum, sunt în casă, cu iarbă îmbrăcată”.

„O, cum aș vrea să pasc iarba de pe trupul tău,
Să încalec, să te răpesc într-un gând
Și să te duc departe, departe în lumea noastră”.

„Tu, eroul meu, cu vorbe de Făt-Frumos,
Ce strunești calul să stea în loc cu vorba ta!
Te-aș urma oriunde, dar tiparul vieții noastre ne prinde.
Dar, dacă vrei să ieși din el, să știi că eu te urmez,
Căci te îndrăgesc, fără teamă și fără mască.”

„Am văzut aceasta, iubito,
Și prețuiesc declarația ta.
Fără tine, aș fi fost liniștit ca marea adâncă”.

„O, da! Și eu aș zice la fel!
Uneori, elanul tău mă înfricoșează,
Nici nu vreau să spun ce gândesc”.

„Te-am speriat vreodată? 
De ce aș face-o în viitor?
Nu de mine ți-e teamă,
Ci de visul nostru comun,
De a obține de la viață
Ceea ce au sperat poeții, 
Cei de demult, în zilele lor de visare”. 
Știi la ce mă refer?
Acum, pot defini clar:
Reciprocitatea intensității,
Este ceva extravagant?”

„Of! Nu este, iubitule,
Acesta-i elanul tău și al meu!”

Te-ai foit în brațele mele azi-noapte,
Ți s-a părut că nu te strâng bine?
Ai crezut că nu ai loc de acele nume,
Despre care ți-am mai povestit?

Nu, cred că voiam doar să-ți amintesc,
Din când în când, că sunt acolo...

Ce faci?

Am trebăluit puțin prin curte
Sau mai bine zis, prin jur...
Acum, sunt în casă,
Momentan, sunt mai mult îmbrăcată în iarbă.

Aș vrea s-o pasc...
Aș încăleca degrabă pe cal,
Te-aș răpi oricând...

Tu, Făt-Frumos!

Ai niște replici, de-mi stă calul în loc!
Te-aș răpi oricând, dar mă oprește tiparul vieții noastre.
A, dacă vrei să ieși din el, asta e altceva!
Eu nu mă feresc să-ți spun că te îndrăgesc...

Am observat.

Indiferent de ce faci tu cu declarația.

Să știi că o prețuiesc.

Fără tine, eram așa de liniștit!

O, da! Aș zice la fel!

Legătura însă îmi dă o siguranță
Că voi obține de la viață
Tot ceea ce au sperat atâția poeți înaintea mea, cândva.

Uneori, mă sperie elanul acesta al tău...
Nici nu vreau să afirm ce gândesc...

Te-am speriat până acum? 
De ce aș face-o în viitor?

Nu de tine mi-e teamă...

„Că voi obține de la viață
Tot ceea ce au sperat atâția poeți înaintea mea, cândva”.
Știi la ce mă refer?
Acum, pot defini aceasta:
Reciprocitatea intensității.
Este ceva extravagant?

Of! Nu este...
Atunci, acesta ar fi elanul meu!

-Te-ai cam foit în brațele mele, azi-noapte... 
Ți s-a părut că nu te strâng bine?
Ai crezut că nu ai loc de acele nume, 
despre care ți-am mai povestit?
-Nu, cred că voiam doar să-ți amintesc,
din când în când, că sunt acolo....
-Ce faci? 
-Am trebăluit puțin prin curte
sau mai bine zis, prin jur...
Acum, sunt în casă. 
Momentan, sunt mai mult îmbrăcată în iarbă. 
-Aș vrea s-o pasc... 
Aș încăleca degrabă pe cal, 
te-aș răpi oricând...
-Tu, Făt - Frumos!
-Ai niște replici, de-mi stă calul în loc!
Te-aș răpi oricând, dar mă oprește tiparul vieții noastre. 
A, dacă vrei să ieși din el, asta e altceva! 
Eu nu mă feresc să-ți spun că te îndrăgesc... 
-Am observat. 
-Indiferent de ce faci tu cu declarația. 
-Să știi că o prețuiesc. 
-Fără tine, eram așa de liniștit! 
-O, da! Aș zice la fel!
-Legătura însă îmi dă o siguranță 
că voi obține de la viață 
tot ceea ce au sperat atâția poeți înaintea mea, 
cândva. 
-Uneori, mă înspăimântă elanul acesta al tău...
Nici nu vrea să afirm ce gândesc...
-Te-am speriat până acum? De ce aș face-o în viitor? 
-Nu de tine mi-e teamă...
-„că voi obține de la viață 
tot ceea ce au sperat atâția poeți înaintea mea, 
cândva”. Știi la ce mă refer? 
Acum, pot defini aceasta: 
Reciprocitatea intensității. 
Este ceva extravagant?
-Of! Nu este...
-Atunci, acesta ar fi elanul meu!