Scuturați jugul căruia îi trebuie o zi să vă rănească. 
Înfruntați răul încă din faza de început. 
Remediul vine mai târziu,
atunci când acest rău s-a întărit, din cauza delăsării voastre. 
Îndrăzniți, deci, și veți fi repede vindecați: 
dacă nu sunteți pregătiți astăzi, 
cu atât mai puțin veți fi mâine. 
Amorul este fertil în pretexte,
el găsește un aliment în întârziere.
Ziua cea mai apropiată este, deci, 
cea mai convenabilă pentru a proceda 
la distrugerea amorului nefast. 
Voi vedeți puține fluvii,
largi încă de la izvoare. Cea mai mare parte 
se amplifică, datorită tributului pâraielor 
care se varsă în ele. 
Eu am văzut răni, mai întâi ușor de vindecat,
devenite, apoi, incurabile, 
din cauza unei încăpățânate neglijențe. 
Dar ne place să culegem florile pe care 
Venus le-a semănat pentru noi.  

(Va urma)

Te invoc, divin Phoebus, tu, inventatorul medicinei și al poeziei,
fii profesorul meu! Poet și doctor pe rând,
eu cer ajutoare. Nu ești tu zeul tutelar al acestor două arte?
Când lanțurile nu sunt încă destul de bine strânse
și voi vă căiți că iubiți, opriți-vă de la primii pași!
Înăbușiți în fașă acest rău care se naște 
și care încă de la intrare este nociv.  

Totul se șterge cu timpul; timpul omoară motivele,
el schimbă iarba fragedă în spice fertile. 
Acest arbore, ale cărui ramuri răspândesc asupra trecătorilor
o umbră vastă, 
nu a fost, atunci când a fost plantat, decât un mic răsad.
Atunci, putea fi ușor smuls, dar acum, 
când este în deplinătatea forțelor sale, 
se sprijină netemător pe puternicele sale rădăcini.
Îndrăzniți să vă întrebați inima care este obiectul dragostei voastre
și scuturați jugul care vă va răni într-o zi. 

(Va urma)

Cu tot disprețul Filomelei, Terra - grație mie - 
nu ar fi meritat deloc, printr-o crimă,
să fie transformată în pasăre.
Dați-mi pe Fașina ca elevă și ea va înceta 
să iubească un taur, 
dă-mi-o pe Phaedra și flacăra sa incestuoasă 
se va stinge; încredințează-mi-l pe Paris
și Menelau o va păzi pe Elena și Troia nu va cădea 
în mâna grecilor. 
Dacă neîndurătoarea Scylla ar fi citit versurile mele,
capul tău, o! Nisus, și-ar fi păstrat părul său fatal de purpură.
Urmați-mi sfaturile și barca noastră și pasagerii săi 
vor călători în siguranță, spre port. 
Atunci când vă încearcă dragostea, 
trebuie să-l citiți pe Ovidiu,
același Ovidiu pe care trebuie să-l citiți astăzi.
În fiecare îndrăgostit nenorocit, 
eu văd un client. 
Însoțiți, deci, eforturile acestuia, 
care vrea să fie răzbunătorul vostru. 

(Va urma) 

Adesea, pământul produce ierburi bune și dăunătoare.
Lângă trandafir, crește și urzica. 
Lancea lui Ahile cicatrizase rana 
pe care ea însăși o făcuse fiului lui Hercule. 
Frumoase tinere, preceptele mele - vă avertizez - 
sunt la fel de potrivite pentru voi,
ca și pentru iubiții voștri; eu dau arme ambelor părți.
Dacă, printre aceste învățături, sunt unele, 
a căror folosință nu vi se pare necesară, 
exemplul pe care vi-l voi oferi va putea foarte bine
să vă instruiască, iată scopul util pe care vi-l propun. 
Phylis ar fi trăit, dacă eu i-aș fi fost magistru
și dacă ea a mers de nouă ori pe malul mării, 
ea s-ar fi întors mult mai des. 
Didone muribundă nu a văzut, de la înălțimea palatului său, 
flota troienilor, pusă în mișcare 
și disperarea nu ar fi opus deloc o mamă denaturată 
copiilor ei, 
care vărsa, astfel, propriul sânge, 
pentru a se răzbuna pe un soț trădător. 
(Va urma)

Torța ta merită mai mult decât să fie făcută
din aviditatea focurilor funerare. 
Astfel - asta-i pledoaria mea. 
Cupidon mișcă aripile aurite și-mi spune: 
„Termină scrisul pe care l-ai proiectat!”. 

Veniți la lecțiile mele, tineri decepționați, 
ale căror iubiri au fost trădate, 
în orice fel. 
Aceeași mână vă va aduce rana și leacul. 
Pământul hrănește ierburile salutare,
în același timp, cu buruienile otrăvitoare
și urzica se înalță, alături de trandafir. 
Aceeași rană, 
pe care i-o făcuse fiului lui Hercule, 
sulița din lemn a lui Pelion,
din dragoste o cicatriza. 
Dar tot ceea ce eu spun băieților,
vă privește și pe voi, tinere fete, 
credeți-mă!
Aici, se dau arme celor două tabere. 
Dacă folosirea în sine nu vă convine, 
voi, transpunând modelul în practică, 
veți înțelege lucrurile. 
Desenul util pe care-l schițez 
este cuprins de flăcări crude
și sufletul nu va mai fi sclavul drogului său.

(Va urma)

În materializarea gândului filosofului
de a o strivi cu umbra cotului, 
o mică vietate a mocnit,
ca arsă,
într-o vatră de flori. 
Mai târziu, 
când le-a rupt și le-a purtat la ureche, 
o tânără fată 
a ascultat mica dramă. 

Îngerii ni se aseamănă. 
Ei se uită la noi, 
ca spectatori, 
de la începuturile biblice,
luând notițe. 

Într-o dimineață, 
pe când mă pieptănam, 
m-am simțit spionat.
Am surâs. 
Drept răspuns, 
o talpă a strălucit în zbor. 
Pentru prima dată, 
întrezăream făpturi imateriale. 
Retina a reținut,
într-un colț,
imaginea aceasta. 

Toți anii mei 
- contractându-se - 
explodează ca o lună în gând. 

Nu am mai aflat 
dacă îngerul s-a înțepenit
în sfeșnicele din cameră. 
Totuși, 
aș spune despre lumânări
că ard cu focul unei tălpi de înger. 

Dacă sunt vesel, 
înseamnă că un înger m-a descris astfel, 
în dialogul lui din cer. 

Deseori asemănători nouă, 
îngerii ne privesc, 
de la începuturile biblice, 
luându-și notițe. 

Într-o dimineață, 
pe când mă pieptănam, 
m-am simțit spionat
și am mai trecut cu pieptenul prin păr,
încă o dată...

O talpă a pâlpâit în zbor. 
Pentru prima dată, 
am întrezărit făpturi imateriale.
Încă păstrez,
în substrat, 
imaginea aceasta. 
Toți anii mei, 
contractându-se, 
explodează ca o lună
în gând. 

Îngerul a părut 
a se fi înțepenit în sfeșnicele
din cameră. 

Nu am mai văzut lumânările, 
din cauza ideii 
că, în sfeșnice, 
ard tălpi de înger.   

În anul 1995, am primit o ofertă, din partea directorului unei prestigioase edituri, de a traduce opera Remedia Amoris de Publius Ovidius Naso, într-o ediție modernă, carte de buzunar. După ce am tradus peste patru sute de versuri, i-am prezentat rezultatul și, fiindcă nu a spus că mă va plăti, am abandonat proiectul, din păcate. Evident, nu voi mai relua niciodată traducerea și ceea ce am muncit, e bun muncit și atât. Mulți ani, am considerat traducerea pierdută, între zecile de caiete, dar, de curând, am regăsit-o. Menționez că traducerea mea este foarte apropiată de textul lui Ovidius, marele poet latin.

Așadar, ei au pretins că este străin, pentru că a fost poet.
Chiar după moarte, noi îl repudiem pe acesta viu,
care, și prin voință și prin legi, este al nostru, 
mai cu seamă când, odinioară, opera și întregul lui talent 
ar fi folosit pentru a celebra gloria și lauda poporului roman. 
Căci, tânăr, a impresionat situațiile timbrice
și a fost plăcut acelui C. Marius, care însuși părea mai reținut 
față de aceste cursuri (studii).
Și nimeni nu este atât de izgonit de Muze,
încât să nu suporte să fie însărcinat prin versuri 
cu o vestire eternă a muncilor sale.