27 noiembrie, 2020

De dimineață, ieșind în curte, am fost întâmpinat de mai multe glasuri de păsări… În sinea mea, m-am întrebat dacă nu cumva aceste păsări, vibrând prin vecini, cântă de frig. Dacă le-aș putea vorbi, le-aș invita să intre în căsuțele pregătite pentru ele (nu de mine, le-am primit!). Mi-am pierdut astfel de gânduri grijulii, pe măsură ce mă îndreptam spre locul meu preferat de răgaz, sub piersic, întrucât, de-a lungul tulpinii, am observat niște ațe albe atârnând, ca firele ciupite din pansamentele de tifon. Chiar mi-am aruncat ochii prin crengi, am crezut că am pus în coroană vreun tricou sau vreun petic, dar frigul nocturn a făcut din aer ațe – mi-am dat seama tot analizând. Peisajul, transfigurat de ger, etala vizual gradele din termometru. Gura de nes, care mai rămăsese în paharul lăsat peste noapte afară, a înghețat.

Am întors perna de pe șezlong, fiindcă se albise de la chiciură și mi-ar fi fost rece la spate. În sfârșit, m-am așezat… Anterior cu puțină vreme, mă întrebam cum vor fi zilele cu frig care, totuși, mi se părea atunci, pe căldură, că nu vor mai veni. Printr-un gest leneș, am ridicat de toartă ceașca de cafea și am savurat prima înghițitură (beau cafeaua fierbinte, nu călduță, nu rece, în ciuda tuturor celor care susțin că am face riduri de la cafeaua fierbinte), am dat s-o repun pe măsuța de sticlă, dar am ezitat, ceașca a lăsat sub ea un gol și ar fi căzut prin el – așa părea locul încălzit față de restul suprafeței, alb ca fața înspăimântată a slujnicei surprinse cu lingura de argint în sân, de către stăpân.

Mi-am pus câteva mici planuri de scris la punct, am mai stat ceva, pierdut în gânduri, și m-am retras în living. Am luat laptopul în pat, am mai înnodat câteva rânduri pe blog sau în alt document, am revizuit numărul de vizite la revistă: postasem un material primit de la TVR 1, material despre Maradona care a atras un număr mai mare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *