Din spusele unui pustnic…

Într-un an…

Mi-am sunat iubita, pe Ana Gusti, dusă cu serviciul (impropriu pregătirii ei), departe. Era ziua ei. La primul apel, mi-a deschis telefonul: „Bună!” a salutat pe cineva de lângă ea, se pare o femeie, și aparatul a rămas deschis, vreme de o oră, un minut și o secundă, coincidență fatală, care a sunat, în lăuntrul meu, ca un sfârșit de lume.

A stat, cu un prim client, mai bine de douăzeci de minute. După discuții convenționale, în final i-a adresat întrebarea: „Aveți post?”.

Deseori, se interesa: „Afară mai plouă?”. „De ce întrebi?”, s-a auzit vocea unei colege, „vrei să-l suni pe Radu?”.

Am rezistat…

Alt client bolborosea de zor, în timp ce ea, iubita mea, chicotea, ca în fața lui Charlie Chaplin: „Hai, că ești culmea!”, a încheiat dialogul spumos, nu înainte de a-l asigura, în același fel persuasiv, „Hai, că vorbim!”.

Am sunat-o, din nou, și mi-a închis în două secunde: „Sunt ocupată!”; în consecință, i-am expediat mesaje (SMS): „La mulți ani! Îți doresc să-ți găsești fericirea lângă acela cu care ai râs și i-ai spus că este culmea. Până și cu acel prim client, pe care nu-l cunoșteai, totuși ai stat în jur de un sfert de oră, iar, la final, ai ajuns să-l întrebi: Aveți post? Ce râset tâmp! Hai, că ești culmea! Ha! Ha! Ha! Hai, că vorbim! Lângă el să-ți petreci anii care ți-au mai rămas de trăit! Mulțumesc pentru respect!”.

Răspunsul perfid al Anei:

„Nu am vorbit așa ceva, nu aveam nici timp, nici cu cine, nici de ce”.

„Pe telefonul de serviciu, apelantul te întreba de Ariana (șefa ei, n.n.) și tu, cu glas mieros: Vă pot ajuta cu ceva? Da, glas mieros cu alții și chicot răsunător, iar cu mine, îți tot ninge și plouă”.

După schimbul acesta de mesaje, m-a trecut pe block list.

Atunci, pentru a evita umilința de a suna în van, am hotărât, imposibil să mai iubesc pe altcineva, să intru în mănăstire, departe de iureșul fățărniciei.   

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *