Ne instalează în căminul unui liceu.

Prof. Armeanu dispare nu știu unde: „Dacă ai nevoie de ceva, mă cauți!” – cu aceasta m-a lămurit.

Sunt afișate următoarele activități, pe un ecran de lemn: diverse cursuri, ținute de către Mircea Martin, Ion Rotaru, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Petre Cimpoeșu, Val Condurache ș.a. Ulterior, am aflat că ar fi fost și Ion Cristoiu.

Tabăra este coordonată de Lupulescu, un tânăr activist de la București, un tip înalt, purtător de ochelari, volubil și respingător prin nivelul redus de profunzime (nu se putea discuta nimic cu el, decât despre distracții).

În fiecare seară, avem program de discotecă. La modă, este interpretul Falco, autorul melodiei Rock Me Amadeus. Un prichindel dansează în genul robotic. Lupulescu stinge luminile și accentuează mișcările dansatorului liliputan cu lanterna. Pentru că nu înțeleg mimarea inanimatului, mă duc în cameră și încerc să adorm.

P.S.

Primul nostru interlocutor este Ion Rotaru, fostul student al lui G. Călinescu, De statură medie, solid, cu păr alb (păr drept, frezat pe dreapta), ne povestește molcom despre el însuși. E politicos, în stare să ne mângâie pe creștet, ca bunicul din nuvela lui B. Șt. Delavrancea.

Ne arată mâna dreaptă, ale cărei degete au fost retezate de la mijloc înspre vârf: a suferit un accident de muncă, pe vremea când lucra în domeniul forestier.

Ion Rotaru, celebru prin cartea intitulată Analize literare și stilistice, este modest, la locul lui, cu mult bun-simț, total diferit de majoritatea eclectică.

(Va urma)