Dilema (1987)

Șerban Foarță, care mi-a spus că este și el oltean, trăia în Timișoara; era considerat unul dintre cei mai inteligenți scriitori. Era de statură medie, cu păr grizonat și echilibrat în expunere (purta tricou „marinăresc”, în carouri: alb și albastru). Ulterior, i-am cumpărat toate cărțile (în general, de specialitate, studii de critică și teorie literară, cu pagini puține; îi căutam soiul de inteligență aparte, despre care auzisem. Nu știu dacă în zadar sau nu, pentru că nu m-am lămurit niciodată).

Din toată desfășurarea teoretică de la cursul pe care-l ținea, am reținut secvența fugii din țară, a câtorva dintre membrii trupei Phoenix. Pe atunci, era dovadă de mare temeritate, dacă reușeai să pleci în străinătate, în mod ilegal; lumea te vedea ca pe un erou, ca pe un om care, având ceva de spus în țara natală și nereușind, din cauza cenzurii oficiale, ar fi devenit, în mod cert și cu maximă celeritate, o mare personalitate, în Europa occidentală (dar de unde! Falsă impresie!).

Ascultam povestea, însă nu știam ce să înțeleg, pentru că nu observam nicăieri, în niciun gest al „eroilor” muzicali, vreo urmă de eroism; mai mult de atât, auzind cum s-ar fi ascuns în boxe și astfel, în mașina unor amici, ar fi trecut frontiera, mi se păreau niște pitici nemulțumiți, bâiguind în afară. Comparativ cu ce este această ascundere eroism? Cu actul tinerilor de a înfrunta regimul pe stradă, la Revoluție? Sau cu ce? Cu faptul că mama (oricui) sau tata nu se gândiseră să fugă de pe ogoare sau din fabrică, pe unde ar fi lucrat, în Europa liberă? Sau cu mine (prin „mine” înțelegând orice elev de seama mea, care aspira la un viitor cinstit, pe muncă adevărată)? Eram eu laș (sau altul ca mine, de vârsta mea), că îmi vedeam de treabă, că învățam? Trebuia să mă simt vinovat pentru ceva? Ori asemenea istorisire avea darul de a ne capta atenția, de a fi căscat gura, cum, vai! ce eroi adăpostește scena românească!

Din această dilemă, nu am putut ieși.

P.S.

Cineva mi-a transmis, citind materialul meu, că „adevărații eroi au rămas în țară” și au făcut Revoluția din 1989.