Și după încheierea taberei de la Pădurea Verde, nu s-a întâmplat nimic semnificativ: nu am primit nici măcar o diplomă sau să fi fost incluși într-o antologie, nimic dintre acestea; sau să ne fi ales cu vreo recomandare către una dintre revistele literare, nimic. Fiecare își vedea de drum.

Cum să fi convins pe cineva că ai fost premiat, răsplătit cu o tabără etc., când nu aveai nicio dovadă? Of! și eram la vârsta la care îmi doream să ies și eu în față.

Am stat și m-am gândit: tot ceea ce m-ar fi putut bucura nu a venit la timp, ci mai târziu, când nu mai eram atât de interesat de rezultatul pentru care am muncit…

De exemplu, am debutat cu poezie în revista „Ramuri”, în 1989, când niciun ecou din bucuria taberei nu mai persista, dispăruseră ca fumul toate, dar încercasem.

(Va urma)