Despre trădare

Citate despre tradare | DivaHair.ro

Acum mai bine de un deceniu, în casa unui prieten, pe care-l consideram ca pe un frate mai mare, am făcut bârfă pe seama unui cunoscut. Din comparații etc., amicul meu de atunci a reținut că este vorba despre mine și m-a „vândut” cuiva care, direct sau indirect, era vizat de convorbire.

Invitat în bucătărie, am acceptat să beau o cafea. Amicul meu îmi arăta, deschizând gura, care-mi părea cât un cuptor de mare, cum se bea cafeaua, îngurgitând, simultan, bucăți de ciocolată. Explicațiile au fost însoțite de ample exerciții faciale, de râsete etc., ca mimica jucată la admiterea la teatru, în fața comisiei. Am ignorat sila care mi se făcea, fiindcă era ca fratele meu și nu se cădea să fiu nepoliticos și să nu fi deșertat conținutul ceștii, deși nodurile din gât mă incomodau, însă executam și eu un rol, al invitatului atât de apropiat (care avea să fie trădat: aveam în fața mea, pe Iuda, eu nefiind decât un om).

Mai târziu, poate la o lună distanță, când mi-au trecut pe la urechi propriile-mi vorbe, am crezut că mi se pare, fie respectivul locutor care le reproducea avea intuiție atât de mare, fie paranormalul se iniția în realitate, în niciun caz, nu puteam crede, vreodată, că am fost trădat, că propriile-mi cuvinte, cu alte semnificații, au fost luate de colo și duse dincolo, ca un vas de rufe.

După îndelungi întrebări, pe care mi le tot adresam, într-o noapte, am realizat că numai el, bunul prieten, mă putea trăda, altfel, nu avea cine; discuția aceea, pe o temă absolut banală, despre moravul cuiva născut pentru intrigi, nu mai era de purtat cu nimeni altcineva, decât cu el și aceasta, fiindcă, în atmosfera creată, am amplificat nuanțele de umor. Ochii dilatați de bucurie ai Iudei, de a fi găsit ceva inadecvat la mine, la Aristotel cel cumpătat, erau în fața mea, aterizați peste timpuri, în spatele unor ochelari.

Ulterior, i-am replicat: „Eu nici sub tortură nu te-aș fi trădat!”. Acesta a fost un episod, fiindcă au urmat altele, de o mai mare importanță. De aceea, în viață, astfel de oameni trebuie evitați: dacă te-au trădat o dată, o vor face și a doua și a noua oară, iar a-i tolera, după prima greșeală, înseamnă a face un compromis care, după sine, duce la altul și lanțul se întinde la infinit, tu devenind captivul unor frământări gratuite.

Un gând despre „Despre trădare”

  1. Voi lasa un comentariu paradoxal.

    Fireste, intalnirile tete – a tete, au rolul lor. Si cuvintele, si intimitatile si interpretarile.

    Dar, intotdeauna mai poate exista cineva pe fir.
    Oriunde.
    Nu numai pe firul de telefon.
    In preajma.
    O ureche.
    Un dispozitiv tehnic.
    Mai multe.

    Mai mult decat atat, primul interlocutor, singurul, poate face parte, sau nu, dintr-o structura de obedienta.sau de interes. interese.
    El poaet transmite mai departe chiar mascat o informatie, din cele oferite, iar receptorul poate deduce, pe baca unei analize, sau intuitii, despre ce, cine este vorba.
    Voit, sau nevoit, arbitrar, sau transpus literar, „mesajul”, sau mai bine zis, bulgarele de zapada, va circxula mai departe.

    In cercul intim, sa zicem, al unei, sa zicem , confesiuni de credinta, se intampla exact acelasi lucru.

    Adesea, prozelitii cei mai ferventi, prefera sa isi expuna libere opinii, care nu pot si sustinute in nuke personal, in… literatura.
    Asta nu anuleaza si analiza inversa. A decompozitorului.

    Cand informatia este raspandita pe mai multe directii, va dati seama ce iese. ce calmar. unii impotriva altuia, si … inevitabil, impotriva ta. daca numai unul, ar fi implicat.

    fireste, exista si artzani de placere. sau testori. ai raului. sau antrenori.
    normal, poti fi – sau nu – empatic cu ei. poti fi colaborator constient, sau inconstient. poti fi subiect de observatie, sau de inspiratie.

    Numai unii nu pot fi.
    Unii care nu au nimic de comunicat niciodata, nu au nimic de spus, niciodata, unii care nu apar, nu transmit nici prin fizionomie, nicio stare, ei pot fi activi, sau nu – poti fi orice. sau pot fi nimic.
    sau poti fi niste oameni ca oricare altul.
    genial, sau extrem de limitat.
    in bine, sau in rau.
    sau pot fi prosti, sau idioti, sau ultrahandicapati de-a binelea.
    si – intr-un fel – cei mai – evident – subiect de ras si plans. si acre conteaza cel mai putin.

    dar procesele nu sunt cu punct.
    decat daca emitentul este cu punct. mort.
    receptorii vor continua. cat timp punct si la ei. morti.
    informatia, va circula in continuare, sau nu, dupa cat este de valoroasa. in miez. in continut. in transfigurare.
    este si cazul operelor literare de valoare.
    ele nu au alta sursa de inspiratie – decat viata. vietile. intr-o gaura neagra, nu poti decat sa suporti, daca se poate suporta, sfarsind prin a urla cu toata energia acumulata din suferinta, LUMINA. adica, evadare. Din strivirea – evident – vidului informational. sau – contrafacerea continutului lui. pana la non-informational.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.