Încercându-și deschiderile în referate care lunecă
din mape, studenții sunt, în rest, destul de discreți,
puține vorbe au de adăugat la masa lumii.
Lecțiile de istorie ale lui Tertinius sau Propertius
nu mai ajung la noi, oricât de mult
magistrul încearcă să le lungească.
Dincolo,
îngerii încleștează luminile sub formă de spadă.
Ni se pare că am fi umbre sărite din raze.
Vedeți? Crângul rămâne nou, până se rupe
o cioară de el,
până când aceasta face bâldâbâc! în oceanul
sufletelor.
Nu vă mirați
de mirosul eterului care vă umple nările,
se întâmplă să vină de departe,
dintr-o negură care, acum, plutește pe litere,
limba de ceas îi poate măsura creșterea.
Ochii tăi persistă în memoria mea
și au desfigurat singurătatea, făcând-o hâdă
și de nesuportat.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”