Cei care pretind moderație în preocupări,
în speranța platitudinii în restrângeri suave,
nu au voință de atitudine contrară,
pe scena discuției.
Într-un simpozion,
din impresia propriei confruntări
cu vii dedublări,
ne vom relaxa abil în spațiul condiției
de spectator.
Înțelepciunea survine
în substratul chemării de sine.
Cei care trag de mine să afle adevărul
vor rupe un pic din mască.
Avem pe umeri coșuri de nuiele.
Ca să ne fie mai ușor până la căruță,
ne mințim că purtăm mireasmă de struguri copți.
În marginea viei,
cucii sar,
din cântec în cântec, pe ton de mirare.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”