Vedeți? Crângul rămâne nou, până se rupe 
o cioară de el, 
până când aceasta face bâldâbâc! în oceanul 
sufletelor. 
Nu vă mirați 
de mirosul eterului care vă umple nările, 
se întâmplă să vină de departe,
dintr-o negură care, acum, plutește pe litere,
limba de ceas îi poate măsura creșterea. 

Ochii tăi persistă în memoria mea 
și au desfigurat singurătatea, făcând-o hâdă 
și de nesuportat.