Văzând numai ceea ce-i permite casca, 
astronautul se bucură
de credința pământeanului care a fost 
duminica trecută la slujba religioasă,
într-o biserică de țară, 
iar, astăzi, colindă pe globul selenar. 
Când plutește în vid, 
crede că de ață îl trage în sus Iisus, 
peste veac și peste craterul din cale.
În capătul saltului,
îl așteaptă Dumnezeu din icoane, 
cu mâna întinsă, pentru a da noroc
și a-i ura pe veci sănătate. 

Și rămân în sol semne de pași, 
nespulberate de nimic, 
mers conservat.  

Povestea s-ar scrie altfel, 
fiindcă talpa mică a lui Hansel 
ar lăsa urme,
nu ar mai avea nevoie de firimituri suplinitoare, 
pentru a-și fi ghidat sora mai departe.