Trezit de aurul razei, 
a cerut demâncare, 
trăgând sfoara clopoțelului mut. 

Soarele însuși 
din cer a căzut. 
Pe stradă, 
oamenii se uitau la eclipsă, 
prin cioburi fumurii de sticlă,
dar, în casă, 
evenimentele își urmau cursul firesc, 
surde la rumoarea de afară. 

Cu pași veseli, 
i se aduceau bucatele dimineții - 
pe-un platou, adânc lucind 
a argint. Singurul zgomot auzit 
era al cojii de ou fiert, 
sparte de coada linguriței.

În timp ce-mi imaginez 
toate acestea, 
meciul - de care am uitat - 
a început, deja e doi - zero 
pentru echipa gazdă.