Ce este moartea, maestre?
-Nu este nimic,
decât o simplă dispariție,
ca în toate regnurile. 
În ultima clipă,
amețim și ne trece prin cap
ideea că murim.
Spaima ni se va cuibări în trup,
ca o pasăre neagră
ne va înșfăca din ochi
peisajul care ne înconjoară.
Din retină, 
vor dispărea, pe rând,
noptiera, ecranul tv.,
chiar zidul dintre oameni. 

Nu mai apuci să formulezi ultimul gând -
îl înfunzi în suflet, 
ca pe o hârtie mototolită.
La rădăcina limbii,
se va înșuruba greața
și față de contemporani,
dacă vei mai năzui la o analiză
cât de sumară, în pragul extincției apropiate
și față de condiția de om neputincios față de vârstă
și boală. 

Pe când scotea oaia sacrificată, 
umplută cu mere,
din groapa cu jar,
a urcat, pe scara lăcomiei, 
până la ultimul etaj; de aici, 
scrutând zarea,
l-a zărit pe Dinu, învelit 
în păturică. Și numele protagonistului 
așa a rămas (Dinu Păturică).

La concerte, din lojă,
o cucoană îi părea ușuratică, 
atrasă de bal; degrabă, un simț erotic 
exagerat i-a atașat.

Din șaretă, 
a ochit un moșneag,
înfipt în poartă, ca un steag. 
În spatele părului alb,
a intuit calitatea 
de boier pământean, cu sate în zestre
și curteni - o armată de fețe!
Cum pe toate 
i le-a capturat Păturică al nostru, 
cel bolnav de avere,
N. Filimon a început 
să le spună pe șleau, în roman.

„Ciocoii vechi și noi” a devenit o sintagmă
pentru orice meteahnă.