Pe când scotea oaia sacrificată, 
umplută cu mere,
din groapa cu jar,
a urcat, pe scara lăcomiei, 
până la ultimul etaj; de aici, 
scrutând zarea,
l-a zărit pe Dinu, învelit 
în păturică. Și numele protagonistului 
așa a rămas (Dinu Păturică).

La concerte, din lojă,
o cucoană îi părea ușuratică, 
atrasă de bal; degrabă, un simț erotic 
exagerat i-a atașat.

Din șaretă, 
a ochit un moșneag,
înfipt în poartă, ca un steag. 
În spatele părului alb,
a intuit calitatea 
de boier pământean, cu sate în zestre
și curteni - o armată de fețe!
Cum pe toate 
i le-a capturat Păturică al nostru, 
cel bolnav de avere,
N. Filimon a început 
să le spună pe șleau, în roman.

„Ciocoii vechi și noi” a devenit o sintagmă
pentru orice meteahnă.