Pisoiul alb

Pisoiul alb mă însoțește în tăcere...
țopăie ca o minge de ping-pong, 
în picioarele mele.

Iese, 
de unde nu te aștepți, 
ca o locomotivă 
(care trage, după ea, 
vagoane de văzduh). 

Totdeauna, în preajmă,
câte o scamă plutește alene, 
asemănătoare unui călător pierdut. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *