Cumpăna fântânii 
îmi saltă, 
pentru o clipă,
greutatea din suflet 
și o aruncă în ghearele vulturului, 
dar, când îmi este sete 
și cobor ciutura în adânc, 
mă recompun,
în sinele meu, 
cu tot ce mi-a dat viața, 
în ultima vreme...

Vulturul a văzut 
că nu-i povara mea hrana lui
și a lăsat-o să-i scape din gheare
înapoi, 
în apa sufletului. 

Penița de aur a Domnului 
scrie, 
în continuare, 
pe foile universului...