Te sărut acum destul de mult, 
pentru a nu crede mai târziu, eu sau tu, că ar mai fi fost loc 
de vreo mângâiere în momentele întâlnirii. 

În copac, mai multe ciori își fac de cap și nu prea, 
croncănind prin crengi, 
voioase în soarele bleg de iarnă. 

Orice bucurie a revederii noastre
are o parte dureroasă pentru tine,
pe care încă nu o știu și nu o văd; o stăpânești 
cu istețul tău gând, 
însă inima îți suferă profund 
și bătaia ei iese în stradă ca o toartă de goarnă, 
spunând urechilor, care o aud,
tristețea înfundată, ca un sac în adânc. 

-Trec neapărat pe la tine! te asigur la telefon. 
Îmbrac haina achiziționată ieri  
și vreau să vezi cum îmi stă.