Imediat ce am urcat în mașină, a început să-mi curgă nasul. De patru ani, de dinainte de pandemie, nu mai răcisem, dar nici de această dată, sâmbătă dimineața, nu părea a fi luat vreun virus, neavând de unde, pentru că, în ultimele zile, nu mai ieșisem din casă / curte. Probabil de la climă! (de la computerul automobilului) – m-am gândit. Sigur este ceva temporar, mi-am susținut gândul inițial, fiind încrezător în imunitatea incredibilă pe care am căpătat-o (cred că de la vaccinurile anti-COVID-19 – le-am făcut pe toate trei!).

Crezând că este mai mult o părere starea mea de sănătate, am oprit la prima benzinărie de firmă (pentru a bea o cafea): „Am deschis-o de câteva zile” – îmi spune vânzătorul, despre locație, în timp ce, în paralel, colega lui se ceartă cu niște clienți, pe un subiect despre care nu discern amănunte – ceva banal…

Revin la volan… Nu pot să respir. Nasul îmi curge continuu. Totuși, nu am niciun simptom în plus – nu mă doare gâtul etc. Precis este vreun virus, pe care, după natura manifestărilor, nu l-am mai avut, nu a mai poposit la mine, din zborul mundan. Conduc și mă analizez, totodată. Nu cred să fi răcit tocmai în prag de vacanță. Faptul ar fi ironic, ar râde de mine contextul…

(Va urma)