Mâine merg la stadion,
după multă vreme.
Deja mă cuprinde emoția
acestei întreprinderi,
fiindcă nu este un simplu mers,
ci o renaștere 
a zilelor când mergeam frecvent,

dar mai ales,
când mergeam cu tata,
care, într-o dimineață din anul 1982,
extrem de fericit,
îmi declara că Balaci
a ieșit cel mai bun fotbalist.

Vreau să strig:
Știința! Știința! Știința!

Strigătul mă atașează
gloriei de altădată
a acestei echipe,
pe care o port în inimă,
alături, în primul rând, de tata,
apoi, de unchiul Dorel,
și de fanul înflăcărat,
în stare să fi ars la propriu pentru echipă, 
Fănică Păianu, din Cleanov.