Mi-aș mai dori, 
în toamna aceasta sumbră, 
care și-a pierdut culorile sub ploi, 
cred că o pușcă de vânătoare — mi-aș tot 
ținti momentele cu ea, 
nu păsări sau animale.

Ce-aș urmări? 
-Să văd cum fumul, 
dintr-un moment pe care-l socotesc în plus, 
se duce în nările zeilor. O, doar ei 
mi l-au dat spre trăire 
și-i voi fi asista, 
pregătit să le înmânez o batistă, 
când vor strănuta 
peste balustrada balconului de aur...

Din calea vapoarelor de viruși, 
surprinzător ar fi să zboare 
înspre sud atâtea păsări, 
turnate-n bronz de Lisippos... 

O umbră de metal ar survola cetatea 
și-ar poposi ca un vârf în poarta-i...