o mișcă doar umbrele gândurilor când spre viitor când spre amintire
nu-mi mai trimiți mesaje prin porumbei nu răspunzi nici celor pe care le trimit eu nici nu le citești dacă ai fi deschis măcar una mi-ai fi bătut a doua zi în ușă
tot ce scriu acolo e felul în care trăiesc zi de zi
nu mă prind în ritmul orașului privesc totul din afară ca un filosof obosit pretind că nu am nevoie de nimic trăiesc auster
dar ce e înăuntru doar tu ai fi putut ști dacă ai fi deschis plicul
în fond, nimic nu s-a schimbat afecțiunea pentru tine o măsor în tristețile care îmi fură încet avântul de a cuceri lumea cu toată disciplina mea față de viață
cel mai mult îmi dau seama cât de mult însemni când îmi imaginez că ai dispărut din orizont
în clipele acelea când îmi trece prin minte că te-aș putea părăsi sau tu m-ai putea lăsa rămân fără niciun motiv să merg mai departe singur
și încep să număr pe degetele unei mâini ce mai are rost să mă bucure
