Se auzea de undeva un glas de bărbat, de regulă, nu știai cine strigă, dar mesajul era însoțit de râsete: Bărbierim mirele cu... toporul! Cavalerul de onoare, dat jos de pe cal, prelua comanda acestui fapt.
Era ca la Revoluția franceză din 1789.
Tagma bărbaților se muta întru acolo unde un tânăr pirpiriu își aștepta sacrificiul, după cum arăta de stânjenit. Ștergaru-i de la gât era înflorat, lucrat de mână, fața îi era dată cu spumă. „Bărbierul" îi trecea de două ori lama toporului, ascuțită simbolic, prin tuleie (după care o ștergea de prosopul curat, primit în dar), semn că procedeul a fost încheiat.
În urale, mirele trecea pragul nevăzut înspre maturitate, fiindcă, peste cel de la casă, avea să o treacă el însuși în brațe pe mireasă.