Aveam o tricicletă albastră, 
de lemn,
care s-a defectat 
destul de repede. 
Mai de folos mi-a fost ulterior, 
pe post de volan; o mutasem 
sub șopronul vechii bucătării
și învârteam la o roată - 
șofatul fictiv devenise 
pasiunea mea. 
Gura îmi duduia ca un motor 
și luam niște curbe scârțâite,
astfel încât animalele de prin ogradă 
și de prin cosmos 
fugeau speriate.