Pentru prima dată, pe Adam și Eva i-au durut oasele, în transformările fizice pe care le-au îndurat, în lungul drum către homo sapiens, de la neanderthal, cum păreau inițial, holbându-se la animalele din jur, dar Dumnezeu le-a dat adrenalina, uleiul sfânt din corp, care împiedică omul să se izbească de durere, ca de un zid. Durerile deveniseră stări imateriale, precum tristețea - să fii chinuit de foame și de sete, de frig și de arșiță, lor nu le-a fost ușor deloc și, da, eu, cel din secolul meu, îi ador pentru rezistența de a fi oameni, într-un gol de daruri. După viața terestră, spiritele lor au rămas legate de pământ, cu lanțuri grele, de către Lucifer, îngerul decăzut și hotărât a se răzbuna pe invenția lui Dumnezeu, numită „om”. (Sfârșitul primei părți)