Pentru prima dată, 
pe Adam și Eva 
i-au durut oasele,
în transformările fizice 
pe care le-au îndurat,
în lungul drum
către homo sapiens,
de la neanderthal, 
cum păreau inițial, 
holbându-se la animalele din jur,
dar Dumnezeu le-a dat adrenalina, 
uleiul sfânt din corp, 
care împiedică omul să se izbească 
de durere, 
ca de un zid. 
Durerile deveniseră stări imateriale,
precum tristețea 
- să fii chinuit de foame și de sete,
de frig și de arșiță, 
lor nu le-a fost ușor deloc
și, da, eu, 
cel din secolul meu, 
îi ador pentru rezistența 
de a fi oameni,
într-un gol de daruri. 

După viața terestră, 
spiritele lor au rămas legate de pământ, 
cu lanțuri grele, 
de către Lucifer, îngerul decăzut 
și hotărât a se răzbuna 
pe invenția lui Dumnezeu, 
numită „om”. 
(Sfârșitul primei părți)