De dimineață, pe la 10,15, l-am sunat pe amicul meu, pe Valeriu C., medic stomatolog. Nu am mai vorbit demult. Mi-a spus, între altele, că se pregătește de iarnă. De la el am aflat că, alături, într-un sat, e o femeie care vinde legume din propria-i grădină, la prețuri acceptabile, că, în cartierul lui, la care eu ajung cu bicicleta, se organizează un fel de târg tradițional în fiecare seară, de la ora 16 la 21:
– Tot ce vrei, ca în târgurile copilăriei… Mititei, legume proaspete, brânză de oaie, capră, vacă – vine cu ea un cioban care-și plimbă oile pe aici, pe terenurile învecinate -, vată pe băț, gogoși umplute cu dulceață (de toate sortimentele: de caise, vișine, mure etc.), papanași…
După convorbirea telefonică, mi-am continuat lectura despre Vasile Pogor (din Istoria literaturii române moderne)…
Am ațipit, dar un strigăt al crainicului tv., la un gol marcat de nu știu cine, m-a trezit. Aveam de ales între două meciuri. În Italia, era 3-1 pentru Bologna, am renunțat, fiindcă nu mai avea niciun sens să urmăresc, am rămas pe Comuna Recea versus Petrolul (unde nu s-a marcat niciun gol, în prima repriză). Am revenit la meciul din serie A: scorul arăta 3 – 4 Bologna – Sassuolo în minutul 69!
Primele semne clare de toamnă târzie: smochinii, atât de productivi, au mai rămas în trei fructe…
Cineva de pe o rețea de comunicare mă întreabă (în urma lecturii acestor note de jurnal):
-Chiar așa urmărești tu meciurile?
-Dacă nu e unul tare, da, de fond…