O, pelerinajul pornit din fotoliu,
Măreața călătorie spre îndepărtata Australie, pe care bărbatul
O săvârșește în fiece sâmbătă, privind spre ecranul cel sclipitor,
Unde Discovery, zeul imaginilor, își revarsă minunile lumii.
Căci un dor aprig de ducă, arzător ca focul lui Hefaistos,
I-a cuprins inima și s-a preschimbat înăuntrul său într-un larg teritoriu;
Pe-acolo pășesc umbrele dragi ale vechilor săi tovarăși de arme.
​Dar unde sunt ei, oare, prietenii de-altădată, bărbați de seamă?
Unii, loviți de uitare, au șters din memorie semnul chemării sale,
Alții, pe corăbii cu prore negre, au plecat spre țărmuri străine și reci.
Rămas singur la vatră, el nu își revarsă amarul,
Ci privește cu sufletul împăcat spre bolta înaltă a cerului,
Acolo unde neamurile de păsări cu aripi întinse, călătoare pe vânturi,
Scriu în cosmos, cu slove de unde albastre, legenda pământului drag.