București, azi (VIII)

Ateneul Român - Wikipedia

Teatrul de revistă „Constantin Tănase” – pitit sub balcoane, totuși pare o gură care cântă și rostește poante. Ce animație trebuie să fi fost, vara, aici, în perioada monarhică! Nasul marelui actor e ca un bulevard, pe care îmi merge gândul.

Peste drum, teatrul „Odeon” anunță faptul că este în viață, prin afișele care marchează spectacolele ce urmează a avea loc. Unii turiști se pozează în fața statuii, alții se îndreaptă către Ateneu.

Imens, dormind ca un elefant la soare, Ateneul stăruie în mintea fiecăruia, prin sloganul: „Dați un leu pentru Ateneu!”. Grădina din față mișună de vizitatori, însă, astăzi, nu mă voi număra printre ei, din cauza oboselii; orice metru care mă desparte de instituție e mare cât o corabie.

Setea mi se prelungește pe gât în jos, ca o piatră care mă îngreunează treptat. Piramidă în mișcare – mă simt, căreia-i lipsește zeul, dar, la prima înghițitură de pepsi rece, voi redeveni ușor ca un fulg, deși în pericol să fiu topit de caniculă.

(Va urma)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *