![Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana | Doxologia](https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2010/06/sfniceta.jpg?itok=RXVVPLrE)
Un rol important în grăbirea procesului de romanizare l-a reprezentat creștinarea în masă; pătrunsese, dar nu se putuse manifesta pe față.
Cea mai veche mărturie legată de continuitatea noastră în Dacia o constituie opera misionarilor, a propovăduitorilor, veniți din dreapta Dunării, din cele două Moesii. Un astfel de misionar a fost Niceta, care a vorbit populației de pe ambele maluri ale Dunării.
Carol cel Mare a încercat să recucerească teritoriile de la nord de Dunăre.
În secolul al IV-lea, împăratul Constantin cel Mare a recunoscut creștinismul, iar limba bisericii devine limba latină.
Popoarele migratoare nu utilizau monede de schimb. Noi deținem cincisprezece obiecte cu caracter paleocreștin.
În Gesta Hungarorum, se menționează existența a unor formațiuni statale, aflate sub conducerea lui Gelu, Glad și Menumorut.
![](https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4f/Gesta_Hungarorum_Anonymous.jpg/200px-Gesta_Hungarorum_Anonymous.jpg)
Tot în izvoarele maghiare, precum în Cronica lui Simon de Keza (sec. XIII), se scrie că vlahii erau în Transilvania, la venirea ungurilor.
![Gesta Hungarorum - Wikipedia](https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4f/Gesta_Hungarorum_Anonymous.jpg)
În Cronica vremurilor trecute (în limba slavă veche: Повѣсть времяньныхъ лѣтъ), o istorie a Rusiei Kievene de pe la 850 până la anul 1110, scrisă prin anul 1113 în Kiev, de către Nestor, românii apar sub numele de „valahi”.
![](https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/33/14_2_List_of_Radzivill_Chron.jpg/250px-14_2_List_of_Radzivill_Chron.jpg)