Inspirat de aducerea-aminte a lui Cupidon - stând sub măr, în paradis și ghicind cu săgeata inima oricui îi trecea prin apropiere, Adam a pregătit un arc, dintr-un ram și o piele de bivol, ucis de urs, pentru hrană. Câteodată, Cupidon îl țintea și pe Dumnezeu, cu amor pentru cosmos și chiar pentru om, creația Lui centrală. Astfel, Dumnezeu își îmbogățea inima cu o nestinsă iubire. Dintre zei, Cupidon rămăsese pe afară, scos din istorie, ca din oală - de către Dumnezeu. Ceilalți, în frunte cu Zeus, stăteau cuminți, împietriți în Iliada lui Homer, cartea de căpătâi, fiindcă în pagini li se mai găsise loc.