Inspirat de aducerea-aminte 
a lui Cupidon - stând sub măr, în paradis
și ghicind cu săgeata 
inima oricui îi trecea prin apropiere, 
Adam a pregătit un arc, 
dintr-un ram și o piele de bivol, 
ucis de urs, pentru hrană.

Câteodată, 
Cupidon îl țintea și pe Dumnezeu,
cu amor pentru cosmos 
și chiar pentru om, 
creația Lui centrală. 
Astfel, Dumnezeu 
își îmbogățea inima 
cu o nestinsă iubire. 

Dintre zei, 
Cupidon rămăsese pe afară,
scos din istorie, ca din oală -
de către Dumnezeu. 
Ceilalți, 
în frunte cu Zeus, 
stăteau cuminți, 
împietriți în Iliada lui Homer, 
cartea de căpătâi,
fiindcă în pagini 
li se mai găsise loc.