-O, vin' la mine, tu!

Ca tunetul, 
porunca spre mine coborî. 

-Iată că am sosit!
Unde ești, Zeus, 
bătrâne filantrop? 
M-ai zărit atent la jocul felinelor
și ce ți-ai spus în barbă? Ia să-l chem 
pe dânsul, cel din raza privirii mele, 
la raport...
Ce vrei de la mine? Aștept să-mi spui!

-Un dumicat aș vrea (îngăimă Zeus) 
de pâine neagră,
să văd ce înseamnă hrana pentru voi, 
mă voi abate, 
pentru cât durează mestecatul, 
de la condiția mea de nemuritor,
o voi ocoli, 
precum mireasa ajunge, 
încet, 
la caier, 
să-l toarcă -
soacra i l-a aruncat în pat, 
ca să știe ce o așteaptă 
de acum, într-un veac. 

-Poftim, înghite!
De azi, 
tu, Zeus, deprins cu potire aurite, 
îți vei scădea singur din eternitate, 
aproape două mii de ani!
Șontâc-șontâc, de la dumicat, 
fiindcă senzația de foame 
te va înrobi, 
vei umbla prin aziluri 
și vei învăța despre senectute -
ce hoț e timpul, 
care, în zile de aur, 
ne-o aduce!