Datorită vremii senine, am putut prelungi obiceiurile mele de astă-vară. Am avut, până astăzi, sentimentul că sunt ancorat într-o vară continuă. Am fost „pradă” unei stări de vacanță.

Duminica trecută, am trăit prima impresie despre schimbarea de anotimp, fiindcă m-am trezit cu o ușoară durere de gât, semn că nu mai trebuie să ies în curte, să-mi usuc părul, după duș. Am suspendat rutina, am închis-o, ca pe obiect, în raftul memoriei și am luat un paracetamol – a fost suficient să înghit unul și să mă refac.

Soarele, deși mai palid, totuși m-a încurajat să zăbovesc în curte și să urmăresc spectacolul pisicilor albe, care patrulează întruna, aduse parcă de un OZN, fiindcă nu-mi pot explica de unde vin și unde se duc, însă, cum îmi simt prezența, apar de peste tot.

Seara, am auzit un zgomot, în dreptul smochinilor.

(Va urma)