Senzația de a fi nins este falsă și vine de la miile de becuri ale instalației care a cuprins întregul centru al orașului.

Zeci de copii, de mână cu părinți sau bunici, trăiesc, în strigăte de veselie, iluzia că, la fiecare pas, îl pot întâlni pe Moș Crăciun și ar primi un dar.

Pe partea dreaptă, sunt chioșcuri de lemn, ale căror tejghele sunt doldora de mărfuri. Sunt curios în ce grai vorbesc negustorii, fiindcă pâinile, pe care le întrevăd, nu par a fi de la noi: mari cât un căpătâi și brune tronează una peste alta. Micii sfârâie pe grătare. O mireasmă ascuțită de vin fiert își face loc în acest concurs de mirosuri grele. Grăbesc pasul, pentru ca haina să nu se îmbibe de fum, însă îmi ia ceva timp, pentru a ieși din acest tunel de pâlpâiri.

Aș vrea să mă bucur de culori. Cobor în amintiri cât pot de mult, pentru a mă ajunge eu pe mine însumi, cel care eram copil și mă încânta iarna.