Adam și Eva își cărau postava destinului în spate...
Fix atunci, 
animalele preistorice, 
ale căror boturi imense
se căscau înspre ei, 
să-i înghită, 
mureau. 
Ca în jocurile video, 
gura monstrului,
când e mai fioroasă, 
este ștearsă de pe sticla monitorului din față
și nu mai rămâne decât impresia 
că a existat ceva,
o iluzie a luptei pentru existență,
într-o circumstanță, 
judicios proiectată. 

 Cei doi oameni erau martorii  
unor astfel de momente.