Tânjești după sfârșitul amorului. Iubirea cedează practicilor:
pune în mișcare treburi! vei fi în siguranță. 
Lenea și somnurile necumpătate. fără niciun pedepsitor
și zarul și orele petrecute cu mult vin veritabil
smulg din suflet, fără rană, toate vigorile. 
Vicleanul Amor se strecoară în suflet, fiind primejdios. 
Acel copil (amor, n.m.D.I.) vânează, de obicei, șederea și
urăște pe cei care muncesc. 
Conferă-i minții goale, de care ești blocat, lucrare. 
Sunt foruri, sunt legi, sunt prieteni pe care să-i aperi.
Îndreaptă-te, prin tabără, cu o togă urbană. 
Sau acceptă îndatoririle tinerești ale sângerosului Marte:
deja plăcerile îți vor da obiectele. 
Iată agerul Persan, pentru o cauză a noului triumf, 
deja vede pe câmpuri steagurile lui Caesar.
Învinge, în mod egal, și săgețile cupidineene și pe parți
și du zeilor strămoșești trofee îngemănate.
Pentru că Venus a fost rănită cu lancea lui Etola,
lasă iubărețului sarcina de a purta războaie. 

Întrebați de ce Egist a făcut adulter?
Motivul este la vedere: era leneș! 
Alții luptau la Ilia cu arme împovărătoare.
Grecia adusese toate forțele (violențele) sale.
Fie că dorea să se ocupe de războaie, nu purta niciunele, 
fie că se afla în for, la Argos era un gol de litigii.
El (Egist, n.m.) a făcut ceea ce a putut: dacă nu a întreprins nimic,   
a iubit. 
(Va urma)

 Mai bine te apropii de o inimă, când deja permite 
să fie atinse rănile sale și va fi aptă pentru sfaturile adevărate. 
Cine, dacă nu cel fără de minte,
intervine să oprească pe mamă 
să plângă la înmormântarea copilului ei, 
ea nu trebuie să fie oprită în acel moment.
Când îi vor fi dat lacrimile, acea durere a sufletului bolnav
ar fi trebuit să fie modelată prin vorbe. 
La timp, medicina este aproape artă: 
leacurile oferite la timp sunt de folos, 
însă date, într-un timp inoportun, dăunează. 
Ba opunându-te, chiar înflăcărezi și ațâți viciile.
Așadar, când vei fi fost vindecabil artei noastre,
caută, prin sfaturile mele, să fugi de primele răgazuri, 
fiindcă acestea te îndeamnă să iubești,
acestea sunt cauza și hrana plăcutului rău.
Dacă te ridici din lene, vei face 
ca armele lui Cupidon să cadă și să zacă fără strălucire. 
Cât se bucură platanul de viță, cât plopul, de undă
și cât trestia cea zveltă, de pământul din mlaștini -
atât iubește Venus tihnele!  

(Va urma)