La fiecare vers, pe care-l scriu, simțindu-l, 
am grijă să nu mă las sub autoritatea 
dicteului automat. 

Într-o clipă, 
curcubeul se va lansa, 
spre munți, 
din aparate speciale.

Sună sirena ambulanțelor, 
ambreiate de criticii literari, 
în curtea clinicilor de binefacere. 

Este un fel de tensiune în mine, 
când scriu. 
Privesc în jur, 
să nu fiu racordat 
la vreo rețea de electricitate. 
Dacă se întrerupe curentul, 
nu mai pot vedea pagina, 
deși într-atât s-ar cuveni 
să fiu familiarizat cu propriile idei, 
încât ar fi adecvat 
să le aflu traseul, oricum.